Multe cercetari experimentale şi clinice au stabilit că tulburările de coagulare sunt frecvente la pacienţii cu cancer. Acestia au, in general, o stare de hipercoagulabilitate, cu tromboze recurente (cheag de sange), ca urmare a impactului celulelor canceroase şi chimioterapiei. Embolia pulmonară (cheaguri de sânge în plămâni), este o problemă deosebită pentru pacienţii cu cancer pancreatic si gastric, cancer de colon si cancer ovarian. Astfel s-a dovedit necesara aplicarea unui tratament anticoagulant.
Cercetarile privind heparina cu greutate moleculara mica (HGMM) au demonstrat, se pare, o crestere a ratelor de supravieţuire de cancer.
Compararea datelor tratamentului cu heparină nefracţionată indica faptul că HGMM este la fel de benefică în cazul pacientilor in stadii terminale. Speranţa de viaţă îmbunătăţită rezultata in urma tratamentului anticoagulant, nu este numai un rezultat al complicatiilor reduse de tromboembolism ci si al interacţiunilor enzimelor, modificarilor celulare de creştere şi factorilor anti-angiogenici. Se pare ca heparina inhibă formarea reţelei vasculare de cancer prin legarea de promotorii angiogeni de bază (de exemplu de factorul de crestere a fibroblastelor şi VEGF).
Un alt aspect important al tratamentului anticoagulant implica descompunerea fibrinei, o proteina de coagulare aflata in sange. Cancerele folosesc diferite strategii pentru a utiliza fibrină pentru propriul lor beneficiu. De exemplu, in celulele canceroase fibrina acoperă cu un strat de protecţie, care împiedică recunoaşterea de către sistemul imunitar. În plus, fibrina este un releu, prin care se transmit semnale de cancer ce iniţiaza angiogeneza (cresterea de noi vase de sange). Deoarece fibrina mareste reţeaua vasculară aceasta determina creşterea celulelor tumorale, adica metastazarea.
Oamenii de stiinta germani au evaluat dacă decesele de cancer la femeile cu cancer de san, netratate anterior, au fost reduse cu ajutorul tratamentului cu HGMM. Studiul a demonstrat ca pacientii cu cancer de san care au primit HGMM au avut o rată mai scăzută a mortalităţii în primele 650 de zile de la operatie, comparativ cu femeile care au primit heparină nefracţionată. Avantajul de supravietuire a fost evident chiar şi după un tratament scurt. Într-un alt studiu de 300 de pacienti cu cancer de san, nici unul dintre participantii la studiu nu a dezvoltat metastaze în timpul tratamentului anticoagulant, deşi 37 (12,3%) au murit de boala.
Continuă lectura →